Planul parental sau planul de îngrijire parintească reprezintă modalitatea prin care se poate implementa exercitarea in comun si in mod egal a autoritatii parintesti. Noţiunea de plan parental a apărut în România odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2006 care prevedea in cuprinsul articolelor 2 si 64 posibilitatea ca părinţii sa apeleze la mediere pentru a stabili modul de creştere a copiilor după divorţ. Datorită introducerii (începând din octombrie 2011) a instituției de autoritate părintească comună, noțiunea de plan parental are suport legal prin articolul 506 din noul Cod Civil. Deşi în legislaţia noastră planul parental nu este obligatoriu, el poate fi o soluţie rapidă şi cu beneficii pentru toate părţile implicate.
Planul parental este o înţelegere prin care părinţii care urmează a se despărţi sau care sunt separaţi vor decide cu privire la modul de creştere şi educare a copilului lor. Intocmind această înţelegere părinţii decid în funcţie de nevoile si necesităţile unice ale acestuia şi, mai ales, evită viitoarele disensiuni.
Fiind de acord cu întocmirea unui plan parental, părinţii vor avea controlul asupra procedurii şi se vor înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, iar instanţa de tutelă va încuviinţa aceasta înţelegere, daca este respectat interesul superior al copilului. În general, instanţa se aşteaptă ca cei doi părinţi să negocieze prevederile acestui plan parental deoarece amândoi au drepturi egale când este vorba de creşterea şi educarea copilului lor.
Intocmirea unui plan parental, redactat de un mediator profesionist si consfinţit de instanţa, va aduce părinţilor o economie de bani, stres si timp si astfel se vor evita situaţiile în care copilul este martor la certuri interminabile, atmosferă negativă si nesiguranţă creată de părinţii care nu pot purta o discuţie fireasca nici măcar pentru problemele uzuale.
Atunci când va exista o înțelegere între părinți, prin care viața copilului lor va fi planificata în cele mai mici detalii, acesta din urma va putea trece ușor peste traumele provocate de separarea părinților, întrucât studiile psihologice recente arată că sănătatea emoțională a copilului este legată de legătura stabilă și previzibilă cu fiecare dintre cei doi părinti ai săi și nu de un anume domiciliu stabil.
Planul parental va fi unic, adaptat nevoilor și intereselor copilului și modului de creștere si educare pe care părinții au înțeles să îl aplice copilului lor. Cuprinsul unui plan parental eficient si durabil în timp trebuie sa conțină întelegerea părinților cu privire la:
1. Stabilirea locuinţei copilului – unde va locui minorul dupa desfacerea casatoriei parintilor.
Intotdeauna trebuie incluse prevederi in situatiile in care parintele la care minorul are domiciliul doreste sa se mute in alta localitate, care vor fi restrictiile si care va fi programul de vizitare in acea situatie
2. Legaturile personale ale părintelui care nu locuieste cu copilul si programul de vizitare pentru acesta trebuie sa fie detaliat: zile, ore, planuri alternative in situatia in care intervine o situatie neprevazuta.
3. Modalitatea de comunicare a parintilor cu privire la starea de sanatate a copilului si modul de luare a deciziilor in cazuri medicale, urgente sau nu ori in cazul unor situatii medicale complicate.
4. In cazul in care este nevoie de tratament medical sau sunt copii cu nevoi speciale, parintii vor stabili concret modalitatea de luare a deciziilor si modalitatea de plata a eventualelor tratamente.
5. Întelegerea parintilor cu privire la calatoriile in strainatate (acolo unde este nevoie de acordul părintelui care nu va însoți copilul) sau pur si simplu cu privire la călătoriile pe care le va face copilul cu un părinte pe teritoriul țării.
6. Suportarea cheltuielilor de întreținere (contribuția la întreținerea copilului), cuantumul acestei contribuții, modalitatea și termenul de plată.
7. Contribuția materială la creșterea și educarea copilului, pentru situațiile temporare în care veniturile unuia dintre părinti ar fi diminuate (șomaj, reducerea salariului, etc.) și cum vor suporta cheltuielile în aceste situații.
8. Situații neprevazute și care pot apărea pana la majoratul copilului cum ar fi stările de dizabilitate temporara sau permanenta, asupra carora parintii pot decide in ce mod vor fi luate deciziile, programul de vizitare si cum se vor suporta cheltuielile pentru cresterea si educarea copilului
9. Daca vor considera necesara, o reevaluare periodica a cheltuielilor privind cresterea si educarea copilului, la intervale de 2-3-5 ani, prin care se iau in considerare eventualele modificari intervenite pe parcursul perioadei.
10. Stabilirea unor reguli cu privire la educarea copiilor, atât cu privire la creșterea acestora, cât si cu privire la educarea în domeniile importante din viața lor – reguli care urmează a fi aplicate în mod similar în ambele locuințe.
11. Opțiunile pentru pregatirea profesională a copilului, ce scoli va urma, cursuri extrașcolare, activități sportive și împărțirea costurilor pentru acestea.
12. Modalitațile de luare a deciziilor privind problemele importante in legătură cu copilul asupra cărora părinții urmează a decide împreună și a problemelor curente care urmează a fi luate separat.
13. Includerea clauzei “dreptul la primul refuz” (right of first refusal) – o clauza importata tot din practica americana – care are scopul de a maximiza timpul petrecut cu ambii parinti. “Dreptul la primul refuz” (right of first refusal) înseamnă că înainte ca un părinte să folosească serviciile unui baby-sitter sau unei a treia persoane, celuilalt parinte trebuie să i se dea oportunitatea de a se îngriji de copilul său. Exemple de asemenea situatii spontane pot fi urmatoarele: nu se poate lua copilul de la scoala pentru ca s-a stricat masina sau au un interviu pentru un job sau o sedinta de lucru, o programare medicala, etc. Bineinteles că aceasta clauză este functională doar dacă părinții locuiesc în aceeași localitate.
14. Modalitatea de îngrijire a copilului în lipsa părinților, precum și la persoana care se va ocupa de această îngrijire.
15. Modalitățile de comunicare a copilului cu părinții: telefon, email, chat, mesaje si alte metode de comunicare tradiționale sau moderne.
16. Apariția unor divergențe minore sau majore, care se vor soluționa mai întâi prin mediere, iar dacă aceasta va eșua, părinții se pot adresa instantei de judecata. În cazul apelării la mediere trebuie stabilit cum se va plati onorariul mediatorului.
17. Prevederi pentru situația în care copilul minor dorește să își faca un tatuaj, piercing sau alte modificări permantente sau temporare pe corp. Sunt destul de rare aceste situații, însă aceste fenomene iau amploare în rândul tinerilor.
18. O clauza care să permită ca la intervale de timp, în funcție de dezvoltarea, de vârsta si aptitudinile copilului, programul de vizitare sa se modifice. E posibil ca un copil să își dorească pe masură ce crește să petreacă mai mult timp cu parintele la care nu are domiciliul.
19. Religia copilului trebuie mentionata in planul parental, în cazul în care părinții sunt de religii diferite.
Enumerarea efectuata mai sus este una exemplificativă, lista putând continua în situația în care părțile doresc a menționa și alte aspecte în cuprinsul planului parental.
Neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unui plan parental va da naștere la disensiuni între părinți, confuzii, iar copii vor plăti prețul indolenței celor care l-au întocmit sau au ales să nu îl întocmeasca.
Un plan parental bine elaborat încă de la început va avea ca rezultate: îmbunătățirea comunicării dintre membri familiei, asigurarea continuității legaturilor dintre părinți și copii, diminuarea impactului puternic produs de separare sau divorț asupra membrilor familiei, îndeosebi asupra copiilor precum si reducerea costurilor economice și sociale produse de separare sau divorț.
