Procedura desfacerii căsătoriei şi acordul de mediere
Desfacerea căsătoriei, divorțul, este un eveniment neplăcut pentru cuplu și care va produce schimbări radicale pentru fiecare membru al familiei. Cum fac față schimbărilor și cum le vor suporta,
daca au nevoie de mediator, de consiliere psihologica, de consiliere juridica sau chiar de toți acești specialiști, rămân să decidă ei singuri.
Vom analiza împreună desfacerea căsătoriei și acordul de mediere. Ce poate face mediatorul, ce limite are și ce prevederi legale există în materia divorțulului?
Căsătoria poate fi desfacută prin divorț potrivit codului civil, iar printre motivele de divorț prevazute la art. 373 este: “acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț”.
Desfacerea căsătoriei prin acordul soților se poate realiza pe cale judiciară, pe cale administrativă sau prin procedura notarială, fiecare dintre aceste variante având proceduri speciale. Pe cale judiciară pentru divorțul prin acordul soților procedura este prevazuta în Codul de procedura civilă la art. 928 – 931.
Potrivit art. 64 (1) din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, soții pot încheia un acord prin care pot fi rezolvate neînțelegerile cu privire la continuarea căsătoriei.
Se poate divorța la mediator?
Art. 64 (2) din Legea 192/2006 modificată și completată, prevede că: “Înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei … se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul”. La mediator se realizează acordul de voință cu privire la desfacerea căsătoriei, care va fi analizat de instanța de judecată, pronuntându-se pe această cerere. Părțile odată cu depunerea cererii de divorț, vor atașa acordul de mediere și procesul-verbal de încheiere a medierii în original și în format electronic.
În procedura de mediere părțile pot discuta despre desfacerea căsătoriei prin acordul comun și cererile accesorii divorțului:
- numele soților după divorț,
- exercitarea autorității părintești,
- contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copilului,
- locuința copilului,
- dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta,
- locuința familiei,
- despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;
- obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;
- încetarea regimului matrimonial și după caz lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.
Instanța competentă să pronunțe divorțul, conform art. 914 C.Pr.Civ este judecătoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, unde se va depune cererea de divorț care se va timbra cu 200 lei, conform art. 15 lit. a) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Divorțul cu minori
În situația desfacerii căsătoriei din care au rezultat copii minori, art. 64(1) prevede că: Acordul de mediere încheiat între părți în cauzele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copilului și stabilirea domiciliului copilului, îmbracă forma unei hotărâri de expedient. Concret, după consemnarea înțelegerii părților cu privire la stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, se va completa o cerere pentru consfințirea acordului de mediere, care va fi depusă la instanța de judecata și care se va timbra cu 20 lei, conform art. 11 lit. a) din OUG 80/2013.
În mediere, în cazul unui divorț, soții se pot înțelege și cu privire la exercitarea autorității parintești, iar mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravină interesului superior al copilului și mai mult decât atat, dacă ia cunoștința de existența unor fapte ce pun în pericol creșterea sau dezvoltarea normală acestuia este obligat să sesizeze autoritatea competentă.
Exercitarea autorității părintești, dupa divorț, revine în comun ambilor părinți, afara de cazul existenței unor motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, când instanța decide ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți. Cazurile în care autoritatea părintească va fi exercitată numai de unul dintre părinti sunt alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
Acordul de mediere trebuie să conțină și prevederi despre locuința minorului după divorț, drepturile părintelui separat de copil și stabilirea contribuției părinților la creșterea și educarea copilului. Legea 257/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stabilește că: în determinarea interesului superior al copilului se are în vedere opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate.
Partajul bunurilor comune ale soților
Un ultim aspect pe care îl putem avea în vedere în cazul unui divorț îl reprezintă partajul bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei. Împărțirea acestor bunuri se poate realiza și separat de acțiunea pentru divorț.
Dacă încheierea acordului de mediere se realizează înainte de declanșarea procesului judiciar pentru partaj, părțile beneficiază de reducerea de jumătate a taxelor de timbru judiciar.
Odată cu desfacerea căsătoriei, regimul comunității de bunuri a soților încetează, urmând a fi lichidat prin hotarâre judecătorească sau act autentic. În cadrul lichidării comunității fiecare soț își preia bunurile proprii și se va proceda apoi la împărțirea bunurilor comune și la regularizarea datoriilor, sens în care se va determina cota parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale, atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune.
Legiuitorul, până la proba contrară, prezuma ca soții au avut o contribuție egală atât la dobândirea bunurilor comune cât și la pasivul matrimonial.
Părțile pot dezbate în ședința de mediere calcularea cotei și stabilirea contribuției, iar întelegerea soților va fi consemnată în acordul de mediere, care concretizează manifestarea de voință a acestora, în sensul stingerii disputei existente.
În redactarea înțelegerii părților, mediatorul are obligația de a se asigura ca nu sunt încălcate dispoziții imperative ale legii și care țin de ordinea publică și bunele moravuri, nefiind ținut de obligativitatea legalității sub aspectul formei sau fondului acordului de mediere încheiat de părți.
Persoanele care verifică îndeplinirea condițiilor de forma și de fond a acordului de mediere sunt notarul public sau instanța de judecată, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare, cu acordul părților, conform art. 58 (4) din Legea 192/2006 privind mediere și organizarea profesiei de mediator.
Cheltuielile pentru divorț
- Onorariu mediator
- Onorariu avocat (în măsura în care sunteți asistați de avocat la procedura de mediere)
- Taxa judiciară de timbru datorată pentru fiecare capăt de cerere, astfel:
- 200 lei pentru desfacerea căsătoriei,
- 20 de lei pentru consfințirea acordului de mediere
- 20 lei + 50% din valoarea taxei datorate pentru partaj.
În concluzie, prin mediere, părțile împreună cu mediatorul vor parcurge toate etapele unui divorț, adică desfacerea căsătoriei, numele soților, modalitatea de exercitare a autorității părintești și împărțirea bunurilor comune. Acordul de mediere rezultat în urma parcurgerii ședinței de mediere va fi tratat de instanța de judecată pe doua planuri: sub aspectul desfacerii căsătoriei se va pronunța, iar sub aspectul cererilor accesorii, instanta va lua act de învoiala soților.
