Autoritatea părintească, potrivit art. 483 Noul Cod Civil, este un ansamblu de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Autoritatea părintească se exercită, conform art. 484 Noul Cod Civil, până la data când copilul dobândeşte deplina capacitate de exerciţiu, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau în situaţii speciale, până la momentul căsătoriei minorului (vârsta minima legală este de 16 ani).
Exercitarea autorităţii părinteşti, chiar şi dupa divorţ, se va realiza de către cei doi părinţi, în comun şi în mod egal, cu excepţia cazului în care instanţa ar decide altfel.
În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi.
Dacă din orice motiv, un părinte nu-şi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor, acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror altor instituţii ce intră în contact cu copilul.
Instanţa poate să decidă ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte, în acest sens considerându-se motive întemeiate:
– alcoolismul,
– boala psihică,
– dependenţa de droguri a celuilalt părinte,
– violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte,
– condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane,
– trafic de droguri,
– infracţiuni cu privire la viaţa sexuală,
– infracţiuni de violenţă,
– orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
În cadrul procedurii se mediere, în vederea implementării exercitării în comun şi în mod egal al autorităţii părinteşti, mediatorul împreună cu părinţii copilului minor, va întocmi un plan parental sau plan de îngrijire parintească. Acesta va fi unic, adaptat nevoilor și intereselor minorului și modului de creștere si educare pe care părinții au înțeles să îl aplice copilului lor.